Primarul Oradiei: candidat la „lingura de lemn” a administraţiei publice

O ţară întreagă ştie că Oradea este oraş de frontieră şi se aşteaptă să găsească aici un capitalism avansat, aproape avangardist la nivelul României. Vise! Îi este suficient să se dea jos din tren în gara noastră europeană şi să constate că lucrările sunt cvasiîncheiate. Acolo zac nişte panouri cu mersul trenurilor, învechite şi răscorectate cu autocolante, pentru că cel modern încă nu este pus în funcţiune. Probabil trebuie inaugurat cu viitorul ministru al transporturilor. Sala de aşteptare nu este dată în folosinţă, scuze, este folosită de coşurile de gunoi care ar trebui să fie montate prin gară pentru a-şi împlini rolul. Pe peron funcţionează unele dintre cele mai infecte birturi din tot oraşul care nu cred că beneficiază de creditul necesar pentru a asista călători decenţi cu hrană şi apă proaspătă. Trotuarul din faţa gării este numai găuri, pentru că, probabil, se vor fi terminat fondurile. Oricum, ţeparii cu taxiuri aşteaptă acolo să te ducă până la Felix pentru 5 RON de căciulă.

Dacă nu vrei să le vezi toate acestea, du-te prin subteran şi fă-ţi drum printre găurile din paviment, apa care se prelinge din tavan şi urina de pe margini, să ajungi cumva la staţiile de tramvai de peste drum. Dacă se întâmplă să sosească dimineaţa înainte de 7, omul trebuie să-şi ia măsuri suplimentare de protecţie pentru că odată cu muncitorii sosesc şi paraziţii. Nu ştiu cum se vor fi suit în trenuri zecile de femei rrome cu prunci la gât, destul că le găseşti în gară. Precis că şi-au cumpărat abonament lunar pentru că sosesc zilnic. Trebuie să aibă ceva bani în buzunar pentru că îşi cumpără de ale gurii de cum ajung în gară, încurajând economia înfloritoare a urbei noastre: o cafeluţă, o ţigară, un suc la doză. Presupun că toţi bruneţii şi brunetele vin să muncească cinstit în Oradea ca menajere, oameni de ordine, îngrijitori de curăţenie etc. Altfel nu îmi explic de ce nu este niciun poliţist măcar prin preajmă. Niciunul dintre mascaţii care apar la ore mai târzii prin gară şi prin pasaj nu sunt acum în zonă. Niciunul dintre cei 4-5 dintre jandarmi care duc sacii cu corespondenţă la trenuri nu sunt prin preajmă. Săracii, trebuie că au fost obosiţi de tura de noapte sau i-au extenuat căratul sacilor.

Dacă mai ai curajul să continui spre centru vei avea mulţime de oportunităţi să vezi cât de bine se gospodăresc românii din Oradea. Aşteaptă puţin să ieşi din zona bulevardului Magheru, să ajungi în centrul civic. Comerţ stradal la tot pasul. La noi se pune mare preţ pe fructe şi pe lactate. Aceasta este alimentaţia sănătoasă. Dimineaţa în staţia de la Cetate nici nu trebuie să te dai jos din tramvai ca să poţi cumpăra laptele de la cumetre. La centrul civic mai către amiază poţi face acelaşi lucru la fructe şi langoşi. Dacă nu ştii ce-i cu indivizii care se leagănă pe bănci, ei bine, nu avem ce face cu ei. Acolo le place să stea de când au plecat din orfelinat sau centrele de zi. Acum parcul 1 Decembrie este parcul lor de noapte, aşa că peste zi pe aici îşi fac leatul. Oricum, se integrează destul de bine printre bombele de chioşcuri din zonă, nu-i aşa? Întocmai ca într-o republică bananieră. Noroc cu automatul de cumpărat bilete OTL care m-ai schimbă puţin registrul. La staţia de la Bisericuţă cumperi flori fără să te dai jos din tramvai. Bineînţeles dacă vii pe la 8, pentru că înainte de ora aceasta clanul rromilor întreprinzători nu sunt la lucru. Cutiile goale şi bolovanii de pe margine vor intra în curând în priză, când vin pirandele cu flori şi soţii lor cu nimicuri de celulare şi zarzavaturi. De, toţi trebuie să trăiască. Cine poate spune că rromii nu sunt integraţi în România. Sunt perfect integraţi şi în decor şi în politici sociale.

Pe ultimele sute de metri către capătul liniei din Nufărul vei vedea mormane de utilaje pietriş şi alte cele. E semn că se lucrează. Ar trebui să te bucuri că în sfârşit s-a ajuns aici, pentru că de luni de zile se tot lucrează. Nu te lăsa dus de euforie prea mult pentru că mai ai nevoie de încă un moment de luciditate. Dacă tot ai ajuns aici neînţepat la buzunar şi fără să iei ţepe de la taximetriştii bunăvoitori din gară sau de la cumetrele care făceau comerţ stradal pe traseu, ar fi bine să te duci ţintă la autobuzul de Felix. Băieţii aparent bunăvoitori care te îmbie cu o călătorie de vis până la Felix sunt piraţi sau rechini. Nu arată ei băieţi răi şi probabil că nici nu sunt din moment ce primăria îi lasă să îşi vadă nestingheriţi de afaceri. Unii te pot duce şi mai departe, chiar până dincolo de Beiuş. Probabil că plătesc şi ei la primărie taxa de parcare pentru maşinile lor, impozit pe salariu, altfel nu s-ar agăţa cu tupeu de orice trecător: „La Felix?”

Oraşul nostru este într-adevăr Felice. Pentru că avem un primar arătos, bine făcut şi instruit. Altceva nu ştiu să mai fie. Aş fi preferat să avem unul urât dar gospodar, unul pipernicit dar harnic, fără doctorat dar înţelept. Ne-am lipit de Filip al nostru şi, ce bine, că acum vrea să meargă la Bruxelles. Poate că va veni altul mai puţin arătos, mai slăbuţ şi mai puţin instruit şi ne va ajuta să facem din urbea noastră o cetate a civilizaţiei apusene. Pardon, a civilizaţiei de la apusul României. Să aveţi alegeri sprâncenate, domnule primar! Mai obosiţi şi pe alţii cu pălăvrăgreala dv şi cu incompetenţa de administrator!

Primarul Oradiei: între dezinteres şi incompetenţă

Ce face un primar să îşi merite numele de „prim edil al oraşului” şi rostul de a ocupa scaunul cel mai ales al unei localităţi? Mă gândesc în primul rând la faptul că este un gospodar dovedit. Că lucrurile lăsate în grija lui sunt administrate atât de bine, că din puţine devin multe, din dezorganizate devin organizate, din murdare devin curate. Gospodarii îşi ţin uneltele în ordine, bine unse. Gospodarii îşi fac vara sanie şi iarna - car. Gospodarii au cămările pline şi combustibil din belşug.

Dacă este să privim la cotidianul urbei noastre putem constata suficiente ocazii când omul din fruntea primăriei se dă parcă dispărut pentru că orăşeanul îşi face dreptate singur şi îşi este singur lege. La situaţia parcărilor nelegale din cartierul Nufărul al Oradiei (demult şi-a pierdut imaculata calitate) se pot adăuga altele similare din mai toate zonele oraşului. De exemplu în zona pieţei, pe strada Griviţei, partea dreaptă a drumului, cea dinspre piaţă, este cvasiamenajata ca parcare de către primărie. Trotuarul dinspre uzina electrică, însă, este ocupat de o lume pestriţă care vinde nimicuri şi mai pestriţe. Pietonii nu prea au loc printre ei, deşi cei mai mulţi vin spre piaţă sau ies cu bagaje de acolo. Trotuarul de pe partea opusă este pur şi simplu scos din uz pentru pietoni, pentru că maşinile parchează de-a latul trotuarului. Ascunşi de privirile semenilor, unii cetăţeni (nu neapărat cu probleme de retenţie) folosesc spaţiul dintre maşini ca toaletă publică. Pietonii care doresc să parcurgă drumul acesta pe jos trebuie să-şi ia inima în dinţi şi să facă slalom printre maşini până dincolo de uzina electrică, unde trotuarul este redat utilităţii publice.

Dacă primăria nu este interesată de această situaţie periculoasă pentru cetăţenii Oradiei, cine trebuie să fie? Maşinile Poliţiei trec degeaba pe acolo, pentru că şi poliţiştii s-au obişnuit cu încălcarea legii. Ar fi mai bine ca cetăţenii ale căror drepturi sunt încălcate să ia briceagul şi să taie cauciucurile maşinilor parcate nelegal? Să ne întoarcem în Vestul sălbatic? Probabil că aceasta aşteaptă domnul dr. Filip. Totuşi, astfel de aşteptări sunt nelegitime în forul european în care vrea să reprezinte România. Probabil că domnia sa îşi imaginează că din moment ce fiecare ţară trebuie oricum reprezentată acolo, dânsul va duce aroma (mai bine zis miazma) românească cu sine. Nu de alta, dar să fie un pic de echilibru, printre snobii de la Bruxelles învăţaţi cu toate-gata.

Privind la modul în care dreptul legal al pietonilor din Oradea este încălcat zilnic şi la modul în care automobiliştii sunt lăsaţi să-şi găsească singuri soluţii de parcare, fără ca primarului să-i pese câtuşi de puţin a rezolva o situaţie care persistă de de ani de zile, nu pot concluziona decât că primarul Filip s-a invalidat ca primar şi nu are ce să caute la Parlamentul european. Eu unul nu pot să votez un om fără simţ gospodăresc şi fără interes pentru cetăţean a ne reprezenta în forul european.

Parcările care forţează legea

Oradea nu este singurul oraş unde parcările forţate sunt regula. În ciuda faptului că legea circulaţiei şi regulamentul de aplicare a ei susţin dreptul pietonilor asupra folosirii trotuarelor ca spaţiu suveran al lor, extrem de mulţi şoferi îşi caută refugiul maşinilor lor chiar aici.

Nu întotdeauna trotuarele sunt generoase ca cele de pe marginea bulevardului Nufărului. Când este loc destul, atunci şoferii folosesc acest traseu paralel pentru a se deplasa dintru-un loc în altul, făcând slalom printre pietonii revoltaţi care se trag înapoi temându-şi plasele, copiii şi chiar viaţa. Găseşti puţin şoferi dispuşi să aştepte după pietoni şi destui tupeişti care mai şi claxonează să te mişti mai repede din faţa lui.

Opţiunile de parcare ilegală sunt numeroase. Din moment ce nimeni nu mai caută să respecte legea, practic orice idee este o opţiune viabilă: pe colţul intersecţiilor desconsiderând cei 25 de metri interzişi staţionărilor, călare pe toată lungimea trotuarului, în dreptul altor maşini parcate regulamentar (cu avariile aprinse!) etc.

Presupunând că şoferii au motive să recurgă la aceste soluţii extreme, să încercăm să le găsim. Intai ca numarul masinilor in orasele Romaniei a crescut exploziv, iar administratorii oraselor pur si simplu nu mai fac fata problemei. Este cea mai rezonabila scuza pe care am gasit-o. Problema ca Oradea nu se compara cu Bucurestiul in privinta numarul de masini, acolo unde s-a si facut un studiu care a aratat ca problema spatiilor de parcare este una reala. Inca nu am auzit de un asemenea studiu in Oradea. Spatii de parcare constat ca inca mai exista si se pot amenaja nu ne neaparat in dauna spaţiului verde, cum se face din iniţiativă particulară. Primăria a desfiinţat garajele improvizate, o adevărată cicatrice pe faţa oraşului, dar nu a adus nimic în loc. Cred că în colaborare cu asociaţiile de proprietari ar fi trebuit să identifice un număr suficient de spaţii de parcare pentru fiecare bloc în parte şi să-l marcheze ca atare, chiar să-l dea în administrare blocului respectiv.

Problema este că şoferii noştri doresc să vină cu maşina până în faţa uşii blocului, aşa cum veneau pe vremuri cu calul în faţa restaurantului. Aceasta nu pentru că ar avea vreun handicap fizic ci doar pentru că aşa vor ei. Convenienţa este cel puternic argument pentru parcările ilegale. Are omul de rezolvat ceva într-un loc, acolo îşi lasă maşina. Nu mai încolo. Oricum nu intenţionează să stea mult. Mentalitatea aceasta, că lumea ar gravita în jurul unor indivizi, este păguboasă pe termen lung nu numai pentru individ ci pentru întreaga societate. De fapt cine altul decât primarul a permis deschiderea a tot felul de magazine de doi bani (ca pentru săracii României), reprezentanţe ale unor instituţii ce oferă servicii populaţiei în locaţii care nu sunt şi nici nu pot fi deservite de o parcare normală cu cel puţin 10 spaţii de parcare? Unde este responsabilitatea necesară pentru binele comun, când s-a permis deschiderea unui magazin care nu are rampă de aprovizionare decât direct din staţia de tramvai cum e cazul magazinului NovaEuro de la Bisericuţă? „Noua Europă” este, de fapt, doar o mutilare a ceea ce înseamnă standard european.

Până una-alta mai trebuie să treacă multă apă pe Criş până când vom vedea înţelepciune în aceste decizii administrative. Deocamdată banul intră în bugetul primăriei de la toţi aceşti proprietari de maşini şi magazine. Cei mai mari perdanţi ai acestei înţelegeri tacite între primărie şi (ceva mai) înstăriţii cetăţeni sunt cetăţenii de rând, pietonii, în egală măsură plătitori de taxă ca şi ceilalţi. Deocamdată, cetăţeni de rangul doi. Vom reveni cu imaginile relevante.